ȘCOALA GIMNAZIALĂ "ION ȘUHANE" FRUMOSU

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,ION ŞUHANE” FRUMOSU
SCURT ISTORIC
Asezarea omenească cu numele atât de plastic, FRUMOSU, este situată pe cursul mijlociu al râului Moldoviţa şi este încadrată de culmile crenelate ale Obcinii Mari şi cele ale Obcinii Feredeului.
Aici, codrii seculari cu fauna lor bogată şi păşunile intinse au oferit străbunilor condiţii prielnice de locuit.
În aceste locuri, înaintaşii şi-au durat vetre de locuit, care cu timpul s-au înmulţit şi au dus la împlinirea actualei localităţi.
Intemeierea localitatii se pierde in negura vremurilor ce duce pana la legendarele vanatori ale Voievodului Dragos, ca şi localitate este amintită însă abia intr-un document din anul 1709.
Începuturile şcolii se leagă de dorinţa străbunilor de a se lumina din înţelepciunea cărţilor. Cu 157 ani în urmă, căţiva copii au început să înveţe meşteşugul slovelor în casa dascălului Ioan Mironovici. Insistenţa întemeietorului învăţământului din comuna Frumosu, sprijinită şi de alţi factori a găsit ecou la autorităţile Câmpulungului. Acestea s-au deplasat în localitate şi au obligat poporul să contribuie cu dări pentru funcţionarea şcolii. Văzând dragostea copiilor pentru carte au hotărât să construiască o şcoala. Deşi în intenţia autorităţilor ocupante era de a înfăptui politica de deznaţionalizare, efortul sătenilor s-a concretizat în crearea unei şcoli cu limbă de predare romănă.
În ccea ce priveşte procesul de învăţământ din cadrul şcolii Frumosu nu se deosebea prea mult de cel făcut în toate şcolile din vremea accea : se desfăşura în casa parohială, era foarte redus şi se rezuma la învăţarea scrierii şi cititul cărţilor religioase, însuşirea unor cunostinţe elementare de aritmetică, geografie şi istorie. Metoda principală era aceea a buchisirii şi memorării mecanice, amintirile lui Ion Creangă despre şcoală fiind valabile şi pentru începuturile de aici.
Spre sfărşitul veacului al XIX –lea, organizarea şcolii intră tot mai mult sub modelul austriac (elevii primesc certificate de absolvire, testemonii, în care li se specifică calificativul BINE sau RĂU). Deşi educaţia se făcea prin metoda constrângerii, se punea accentul pe educaţia morală, se cultiva respectul faţă de oameni.
Vechea şcoală din Frumosu, ,,... a fost aşa cum a fost vremea şi cum au înţeles învăţătorii să o facă, iar învăţământul aşa cum a fost el, a reuşit să împrăştie negurile satului şi să îndrepte ochii locuitorilor spre locul de unde răsare Soarele “- scria învăţătorul Ion Şuhane.
Până în anii celui de-al doilea război mondial, preocuparea slujitorilor şcolii este tot mai evidentă în sensul pregătirii copiilor pentru viaţă. Eforturile acestora sunt remarcate în procesele verbale incheiate de autorităţi, în acţiunile întreprinse pentru edificarea materială şi spirituală a şcolii în viaţa comunei, iniţiate de cei ce au muncit în acest locaş de cultură satesc.
Noi, dascălii de astazi suntem convinşi că inaintaşii s-au srăduit să ne lase ogoare, tradiţii şi pilde de urmat, precum şi sfaturi cum să lasăm urmaşilor noştri ceea ce am agonisit prin muncă şi gândire şi că în acestă transmitere de experienţă şi cultură rolul primordial îl are şi îl va avea întotdeauna ŞCOALA.
„TRECUTUL e răşina miraculoasă în care arde făclia ISTORIEI ca să întreţină căldura permanentului AZI şi să lumineze calea lui MÂINE”.....
Dumitru Almaş